Cine sunt

Când închid ochii, văd mereu aceeași imagine: bunica mea intrând într-o cameră plină de oameni, purtând rochia ei albastră, aceeași de fiecare dată. Nu era o rochie scumpă. Nici măcar una la modă. Dar când o îmbrăca, părea că luminează tot încăperea cu prezența ei.

Când eram copil, o priveam fascinată. Nu înțelegeam de ce nu își dorea alte culori, alte croieli, alte modele.
Într-o zi, cu inocența vârstei, am întrebat-o. Ea a zâmbit — un zâmbet cald, ca o mângâiere — și mi-a spus simplu:
„Pentru că mă face să mă simt eu însămi.”

Atunci nu am înțeles greutatea acelor cuvinte. Dar, crescând, viața a început să-mi ceară mai mult decât credeam: un loc de muncă mereu în mișcare, o casă de întreținut, copii care îmi umpleau zilele cu iubire, dar și cu oboseală. Și, fără să-mi dau seama, am început să mă pierd.

Mă uitam în oglindă și vedeam o femeie pe care nu o recunoșteam: umeri căzuți, ochi obosiți, o armonie interioară care părea să fi dispărut.
Iar în dulap… haine cumpărate în grabă, alese pentru că „erau în regulă”, nu pentru că vorbeau despre mine.
Eram înconjurată de rochii, dar nu de identitate. Nu mai eram EU.

Apoi, într-o după-amiază oarecare, răscolind cutii vechi, am găsit-o: rochia albastră a bunicii.
Am luat-o în mâini. Încă purta vag parfumul ei, forța ei tăcută, demnitatea ei naturală.

Instinctiv, am îmbrăcat-o.
Și s-a întâmplat ceva ce nu voi uita niciodată.

A fost ca și cum cineva ar fi suflat praful pe care viața îl așezase peste mine.
M-am simțit din nou centrată, prezentă, vie.
M-am văzut — în sfârșit — nu ca mamă, nu ca angajată, nu ca „ceva de făcut”, ci ca femeie.
Ca mine însămi.

Și am plâns.
Am plâns de recunoștință, de dor, dar și de o nouă limpezime:
fiecare femeie merită să se simtă așa.
Fiecare femeie merită o haină care nu o ascunde, ci o dezvăluie.
Care nu o face „acceptabilă”, ci autentică.
Care îi redă ceea ce lumea, uneori, îi ia: pe ea însăși.

Din această înțelegere s-a născut magazinul nostru.

Nu este doar un magazin de haine: este un loc creat pentru toate femeile care, măcar o dată, s-au privit în oglindă și au șoptit: „Nu mă mai recunosc.”
Pentru cele care caută nu doar o mărime, ci o senzație.
Nu doar o culoare, ci un spațiu în care să poată respira din nou.
Nu doar o rochie, ci o bucată din propria lor poveste.

Aici vrem să te ajutăm să regăsești ceea ce ți-a aparținut dintotdeauna: puterea ta, frumusețea ta, identitatea ta.

Pentru că fiecare femeie merită să se simtă din nou ea însăși, în fiecare zi.

Cu afecțiune și adevăr,
Elena Popescu